Cartea cu bunici

Am gasit ceva tare frumos.... si nu pot sa nu recomand mai departe antologia de povesti [pe care o vedeti aici], cu amintiri glumete ori mai triste, cu nostalgia vietii de "candva"...

Fiind crescuta la tara, in preajma bunicilor, pastrez inca vie imaginea lor din copilarie, imagine de care mi-e atat de dor... Mai am si acum 3 dintre ei, dar intr-o varianta atat de diferita, in care batranetea si boala si-au facut de cap.

Hai sa spun si eu amintiri cu bunici. Insa ma voi referi la strabunicul meu care mi-a fost atat de drag... A trait 88 ani si intreaga viata i-a fost ghidata de intelepciune, cumpatare, credinta, devotament si harnicie.

Acum aproape 4 ani l-am pierdut... Tin minte ca eram in sesiunea de vara, stresata cu examenele iar el intrase deja in coma. In acea zi am avut examenul din Probabilitati si am fost atat de fericita ca luasem o nota buna. Cand am intrat in casa parintilor sa le zic, nu am observat ca mama era in negru. Eram fericita sa ii povestesc.... pana cand vad pe chipul ei un zambet trist si atunci am facut legatura...

L-am visat de cateva ori... insa l-am visat in momente critice ale vietii mele, in care trebuia sa iau decizii ori eram emotionata inaintea unui eveniment. In vis, nu se intampla ceva extraordinar, sa imi dea sfaturi ori previziuni, erau doar situatii obisnuite. Insa ma simteam ocrotita de el, de acolo de sus si asta imi dadea incredere sa infrunt obstacolele de moment.

Era un om deosebit de inteligent. Ne soca mereu! si ne tot intrebam de unde stie atatea. Cand stateam sa povestim, nu ne intreba de noutati, cum fac in general bunicii, ci punea intrebari de logica, de perspicacitate si intuitie, ori intrebari din istorie, religie, geografie... si cate alte domenii. Ma gandeam serios la raspunsuri.... si atat de tare se bucura cand erau corecte. Atunci lacrima si zicea : 10!

Odata eram in curte, relaxata... si ma intreaba din senin: Incotro e Africa? Credeam ca glumeste :) insa astepta sa raspund. Okok! La orientare in spatiu, nu sunt deloc priceputa. Am inceput sa gandesc cu voce tare, ca sa ma urmareasca si eventual sa ma corecteze. Stabilirea Nordului a fost cam grea pentru ca dimineata nu eram treaza ca sa vad unde-i rasaritul iar despre apus nu puteam spune exact-exact directia. Apoi am gasit Sud-Vestul... ce mari si tari ar trebui parcurse pana acolo... In final, am aratat cu mana directia in care e Africa iar el mi-a zis ca e simplu de aratat si greu de ajuns acolo, caci daca ar fi s-o iei in directia aceea, tot nu ai ajunge in Africa...

Strabunicul stia formule matematice, calcula aria totala si volumul recipientilor mari in care se tineau granele, arii de suprafete semanate ori arate... cine stie ce alte calcule... si ma punea sa il verific daca sunt corecte. In ultima sa perioada, facea inmultiri cu numere de cate 6-7 cifre, doar ca sa nu le uite...

Bineinteles ca eu la scoala invatasem altfel iar acolo problemele se puneau diferit... insa cu el vedeam situatii reale de viata, in care era necesar sa iti pui la bataie cunostintele. Fara aplicabilitate, ar fi fost doar teorie seaca...

99 Things About Me

1. fiind "Nascuta toamna, poti crede ca-s o pesimista" (nici vorba)

2. imi place culoarea mov (s-o vad.. nu s-o port)

3. ador luna plina, ma fascineaza...

4. prefer sa beau ceai cu lamaie, asta-i comanda mea favorita!

5. November Rain reprezinta piesa sufletului meu

6. cand eram micutza, visam sa ma fac invatatoare... si ma jucam "de-a catalogul"

7. am luat lectii de balet in cls a 4-a dar nu mi-a placut deloc

8. ar fi tare bine sa reusesc sa skiez klumea in iarna asta... pe bune acuma

9. pe strada, mereu am castile in urechi... imi vine sa cant si sa dansez... mi-e atat de greu sa ma abtin.... si ce trist este cand se descarca bateria....

10. am abonament de mobil intr-o retea X, in timp ce majoritatea lumii e in reteaua Y... si mereu aud remarca "Offf.... Dar de ce ti-a trebuit?"

11. sunt constienta ca intrebarile "Cum merge scoala?" ori "Ce vrei sa te faci cand vei ajunge mare?" sunt atat de uzate si atat de plictisitoare... insa cand intalnesc un copilas, cu care ma pun la povesti... involuntar il intreb asa ceva

12. numarul meu preferat este 23 (i-am facut legenda candva, la inceputul blogului)

13. imi place sa merg la teatru... apreciez enorm talentul si viziunea artistica

14. muzica este esentiala... nici nu imi inchipui viata altfel

15. am o surioara :) mi-e draga!

16. in garderoba mea predomina negru si gri (si asta nu are nicio legatura cu monotonia)... pur si simplu asta aleg cand imi cumpar cate ceva

17. agatha christie mi se pare geniala! niciodata nu pot intui deznodamantul

18. cumpar o singura revista (apare la 2 saptamani). nu's amatoare de mondenitati, insa pentru jurnalista-sefa, care scrie cronici minunate, fac acest gest. paginile scrise de ea imi ajung in suflet... apoi le rup, spre pastrare. restul revistei - frunzarit superficial

19. cel mai des port shuzi - este cea mai comoda incaltaminte!

20. nu mi-au placut niciodata: istoria, fizica, biologia, chimia

21. daca ar fi sa-mi aleg o meserie utopica... as alege sa merg pe sate, pentru a citi contoarele de curent ori de gaz. as merge din casa in casa, as vorbi cu oameni care ma asteapta sa vin, deoarece intr-o data fixa a lunii se ajunge in fiecare localitate... astfel, as face multa miscare, in fiecare zi as vedea alt sat si alti oameni... as socializa, as respira aer curat...

22. tot ce tine de politica si campanie electorala ma dezgusta

23. prefer cafeaua amara, pe care o savurez incet

24. imi plac enorm excursiile (sunt experta la facut bagajele in timp record, inainte de plecare)

25. bradul de craciun aleg sa fie artificial (forma perfect simetrica si ramurile bogate il descalifica pe oricare altul natural)

26. am rabdare sa explic: acelasi lucru unor persoane diferite sau aceleiasi persoane, acelasi lucru, in diferite moduri, pana s-a priceput. asta tine de meseria mea

27. nu imi plac bijuteriile in mod deosebit (nu port aur in niciun caz)

28. prefer sa fiu naturala - nu ma fardez niciodata

29. ceasul il port ca si pe o bratara, asa ca uneori imi ajunge si pe mana dreapta

30. nu mi-as rabda unghile ojate color... le prefer numai french (la altcineva, uneori admir cate-o culoare)

31. nu fumez, nu am fumat niciodata... si nici nu planuiesc

32. la spalatul pe maini, prefer sapunul lichid (suri mea unul solid) iar la dus, prefer sapunul solid (suri unul lichid). cand nu am incotro, trec peste aceste mofturi cand sunt in deplasare

33. in clasa a 8-a am luat ceva lectii de chitara... dar nu am prins mare lucru, din pacate...

34. nu am pic de talent la desenat. admir foarte tare pe oricine are

35. am un oarecare rau de masina, mai ales daca stau in spate (insa depinde enorm de sofer, de starea mea de spirit, de companie, destinatie)... deci nu ma pot declara ca "sunt o persoana cu rau de masina"

36. imi place grafitti-ul si ma minuneaza tehnica si stilul specific al literelor

37. cand eram mica, mi-ar fi placut sa ma cheme "andreea"

38. o singura data am mers pe apa, in vaporetto (sau cum s-o chema). mi-a fost cam rau atunci... deci pot intui ca "sunt o persoana cu rau de mare"

39. imi plac tare mult drumetiile

40. ador zapada... sa fac eu primele urme... sa ninga...

41. filmele previzibile ma plictisesc teribil... si le opresc

42. imi place sa editez poze.... insa nu am simtul acela artistic adevarat

43. cand voi fi bunica si nepoteii imi vor aduce cate ceva... vreau sa imi aduca portocale (nu ciocolata, cum se duce in mod frecvent bunicilor)

44. o vreme am avut oroare de numarul 17 (am luat biletul cel mai greu la atestat si l-am considerat ghinionist). acum nu mai cred in numere fatidice

45. imi plac persoanele hazlii, care spun glume... care binedispun pe toata lumea...

46. ador aerul marii..... nisipul si valurile..... pielea bronzata de vant... rasaritul si apusul pe plaja..... faleza.... scoicile... stelutele de mare....

47. deseori vad intamplator ceasul la ore cu duble (23:23, 09:09) si atunci ma simt norocoasa :)

48. imi place sa tin bradul impodobit mult-mult timp…. pana mi-e jena de musafirii care se mira sa il vada si in februarie….

49. cand sunt luata cu “duhul blandetii”… cand mi se ofera intelegere si ingaduinta (desi in suflet ma simt cumva vinovata) simt o inaltare efectiva si simt ca viata « ma tine pe palme »

50. imi descarc filme si muzici nenumarate.... caut filmografia / discografia cuiva si mi-o obtin in forma completa... apoi uit de ea... ma plictisesc sa mai sortez... si ma trezesc cu hardul plin....

51. tare mult imi plac emoticonurile de mess... imi par foarte sugestive in conversatie (o fetzishoara potrivita la momentul potrivit face mai mult decat suta de cuvinte) ... un smiley ghidus care iti scoate limba de strengar... un hug dulce-dulce... ori un trandafir simbolic... te cucereste... te amuza.... si pe de alta parte, sunt perfect constienta ca e mult mai simplu si mai la indemana sa pui semnul de hug acolo printr-un click decat sa exprimi alfabetic «te imbratisez»...

52. am tendinta sa fac analogii intre fizionomiile persoanelor… sa “vad” ca seamana cu cineva si uneori nu imi dau seama cu cine anume… si ma chinuie gandul pana reusesc sa gasesc legatura corecta (acelasi lucru se intampla cu vocea, anumite gesturi, ticuri…)

53. imi place sa ninga… sa ninga peste mine... sa privesc ninsoarea pe geam... iubesc tare mult zapada aceea adevarata, sa fac eu primele urme... sa simt aerul tare si proaspat al iernii....

54. ma bate gandul sa iau un copil al strazii, un cersetor murdar de pe strada, sa il spal bine-bine si sa il aranjez ca-lumea.... sunt curioasa ce se ascunde sub atata jeg... poate fi o frumusete nesperata...

55. nu imi place sa conversez pe mess si celalalt sa iasa brusc, fara sa isi ia ramas bun

56. cand e soare afara sunt atat de incantata... si ma plimb zambind pe strada

57. nu m-am imbatat niciodata... nu stiu cum e senzatia aia... insa sunt curioasa ce as face, cum as reactiona (unii plang, altii devin foarte fericiti, ori extrem de agresivi... unii isi dezleaga limba si spun lucrurilor pe nume.....)

58. ma atasez foarte repede de unele persoane si simt ca le-as cunoaste « de cand lumea »

59. daca ma gandesc bine, mintea mea e plina de informatii total nefolositoare... si uneori nu reusesc sa blochez informatia de care nu am nevoie

60. i’m an afternoon person (prima parte a zilei trece repede… deseori ma trezesc fara alarma…. iar abia dupa-amiaza prind efectiv ritm de lucru)… programul acesta mi l-am format involuntar, datorita orarului de la scoala... acum sunt deja antrenata in felul asta….

61. povestind cu unii, altii… mi se pare ca atata lume isi complica existenta si isi exagereaza nefericirile.... din exterior vad lucrurile mult mai simplu... insa nu ma aventurez sa le spun si lor... oamenii prefera sa ii compatimesti amabil decat sa le dai sfaturi

62. mi-e atat de dor de mare... nu am mai vazut-o de 7 ani... visez faleza, aerul acela special... plimbarile din zori, rasaritul... amurgul... culorile minunate ale marii... (am o amintire frumoasa de atunci, de acum 7 ani.... m-am indragostit acolo... si am mai ramas cateva zile dupa ce el a plecat... ma plimbam seara pe malul marii, urmaream luna si eram intr-o stare de visare continua... iar pe plaja se dadea o muzica ce imi completa trairile.... mergea pe repeat Vama Veche – Vama Veche)

63. si apropo de ce ziceam anterior... mi-e atat de dor de un concert Vama Veche, dar cea de demult... iubeam concertele lor... le savuram si cantam in continuu... urlam cand era de urlat... sopteam cand era de soptit... rosteam cu putere inclusiv acele versuri licentioase din Hotel Cismigiu... vorbe pe care in mod normal nu m-ar auzi nimeni rostindu-le

64. ma emotionez ft tare cand vad fapte bune, mana intinsa la nevoie... zambetul din ochii celui ce ofera, oglindit in ochii celui ce primeste, e o imagine ce depaseste alfabetul asa ca nu are rost descrisa

65. imi place tare mult sa ma plimb pe vreme frumoasa, cu muzica mea alaturi... fara sa ma gandesc la ceva anume, doar sa savurez momentul de libertate

66. sunt norocoasa cand ma gandesc ca am cativa prieteni sinceri, carora le pot vorbi deschis, care mi-au dovedit ca isi pun sufletul si energia la bataie pentru a ma ajuta la necaz... iar in acele momente in care am simtit mana lor intinsa ca sa ma ridic, inlacrimarea s-a produs instantaneu

67. ascult adesea pe repeat piese care imi plac mult de tot, fara sa ajunga sa ma plictiseasca (am grija totusi, sa nu exagerez)

68. mi-e dor de perioade din viata mea... asa de tare mi-ar placea sa le pot viziona ca si la cinema, uneori cu batista uda langa mine, alteori cu popcorn

69. cand spal paharele, le asez cu gura in sus iar cand se usuca, nu raman deloc urme si nu mai trebuie sterse... insa de obicei lumea le pune invers, inauntru se transpira iar stersul de pete e o adevarata munca... (in concluzie, expozitia mea de pahare proaspat spalate este vizibil suspectata si pusa sub semnul intrebarii)

70. nu imi place sa urmaresc ecranizarile unor carti... prefer de 1000 de ori mai mult sa le citesc, sa imi imaginez singura atmosfera descrisa, sa imi inchipui personajele, locurile.... s-a nimerit sa ma uit totusi din curiozitate la filme dupa carti pe care le-am citit si absolut toate m-au dezamagit profund. actorii mi se pareau superficiali, actiunea in sine era minimalizata fata de ceea ce stiam eu... iar daca prind filme dupa carti inca necitie, astept rabdatoare sa le vina si lor momentul

71. visez... cand dorm, mereu visez cate ceva... pe bune! sunt atat de incantata de asta... prefer, bineinteles, visele frumoase ;)

72. pastrez trandafiri uscati. am o vaza plina, cu diverse culori, care mi-e tare draga. cand primesc trandafiri, ii pun in vaza si ii las pana in momentul in care incep sa se "mahneasca". atunci ii tai la lungimea potrivita si ii lipesc cu banda scotch in pozitie inversa... uneori stau acolo si 2 saptamani, pana se usuca complet...

73. apropo de trandafiri, imi plac tare mult cei portocalii... ( las trandafirul rosu pt atunci cand voi fi indragostita )

74. am un tablou preferat [ il vedeti aici ] a carui imagine am si cusut-o candva pe goblen. ma impresioneaza tare mult gingasia mamei si dulceata copilasului... eu am interpretat-o ca fiind icoana si o am in varianta unui tablou in miniatura pe un suport gen sevalet

75. nu ma pot obisnui cu leul nou, nu pot gandi decat in sute de mii si milioane... iar cand e cazul, imi tot fac unele conversii... si e aiurea :-s

76. cazul tinerelor cuplate cu bogatasi de varsta a 3-a, care spun cu mana pe suflet ca dragostea nu are varsta si ca sentimentele intrec orice bariera, ma face sa ma gandesc la faptul ca niciodata nu am auzit pe careva sa iubeasca un mos cu pensie de 2 milioane de lei (lei vechi, sa fim intelesi)

77. din toate poeziile lui Eminescu, preferata mea este Scrisoarea I. am avut noroc in liceu sa mi se predea foarte bine... iar semnificatiile din fiecare vers sunt coplesitoare

78. nu imi place sa iau medicamente. incerc sa rezist la durere si efectiv uit ca exista alternativa unei pastile ce poate fi eficienta (vorbesc aici despre dureri "obisnuite", nu am fost grav bolnava niciodata si multumesc cerului)

79. imi amintesc de prima data cand am pus mana pe un mouse. eram la scoala si careva mi-a zis sa il ridic, sa se miste sageata. l-am ridicat efectiv de pe masa, cablul s-a smucit si oroarea colegului respectiv era maxima: "nu asa!" (ulterior am ajuns profa de info, ca sa vezi)

80. apropo de calculator, cand mi-am cumparat primul, eram atat de nestiutoare.... cei de la firma mi-au spus ca ii pot solicita oricand am nevoie. primul hop de care am dat a fost ca voiam sa adaug limba romana in coltul din dreapta-jos, sa pot edita texte. mi-au scris pe un bilet pasii: Start -> Control Panel -> Keyboard etc. insa mi se parea atat de dificil... (zambesc cand imi amintesc... ce vremuri...)

81. la lantisor am un ankh. cand l-am cumparat nu stiam ce reprezinta, l-am asemanat cu o cruciulita. ulterior am aflat ca e simbolul hieroglific al vietii vesnice... si de atunci mi-e si mai drag sa-l port

82. imi plac bluzele in dungi (ma refer la cele orizontale). am multe de felul asta desi sunt constienta ca ingroasa, pe cand varianta dungilor verticale subtiaza...

83. anul nasterii mele :) in octombrie. 31 mai exact

84. apropo de asta, sunt nascuta in Negresti-Oas dar nu-s deloc osanca, doar am locuit in zona respectiva, in Orasu-Nou Vii

85. nu, Orasu-Nou Vii nu e oras, e sat... si e un sat al copilariei mele, pentru ca celalalt sat e Apa

86. anul in care s-a nascut suri. 13 martie. parintii spun ca mi-a fost draga de la inceput si o iubeam vizibil. si acum o iubesc din suflet, habar nu are ea cat de mult

87. da, Apa e un sat care are si apa pe'aproape. nu una, ci trei. una curgatoare, Somes, una fosta curgatoare, acum aproape secata, Seinel, respectiv una statatoare, gen strand, cu multi multi turisti, incat e o emblema a zonei

88. cand eram mica, Seinelul acela era inca intr-o perioada buna si avea pesti. am mers odata cu prietenii la pescuit si s-a nimerit sa prinda careva un peste de dimensiuni incredibile pt raul in cauza si mai ales, pentru pescarii implicati. ne-am mirat teribil de eveniment si apoi a fost aplicat urmatorul scenariu: de fiecare data cand trecea cineva pe acolo (eram langa un pod, in sat), pescarul se facea ca tocmai atunci a scos pestele. calatorul era vizibil uimit, urmau felicitarile... si speranta ca vorba va fi dusa mai departe ;))

89. a fost revolutia. aveam 6 ani. imi amintesc transmisiunile radio si tv, discutiile celor din jur relativ la ce se intampla... insa nu pricepeam mare lucru

90. am inceput scoala, am avut invatator. stiu, pare ciudat... dar a fost un pedagog minunat! tin minte ca lectiile din abecedar erau scurte si puteau fi memorate repede. cand ne asculta la citit, dupa ce turuiam repede lectia, ne chema la catedra si ne arata cateva cuvinte sa i le citim, pentru verificare...

91. vara am fost la mare. atunci am primit prima papusa barbie, in rochie lunga albastra de seara, stralucitoare, material cumva sifonabil, cu un umar gol. avea si o pelerina asortata, tivita cu puf ca si blanita (ulterior am mai primit una, negresa, in rochie portocalie)

92. eram eleva de premiul I in scoala primara

93. atunci ne-am mutat in Baia Mare. ce schimbare pt tarancutza din mine...

94. nu reusesc sa imi dau seama cand am prins drag de matematica... de lucrat, lucram la greu, mama imi dadea atatea probleme suplimentare... dar efectiv nu stiu cand mi-a placut intr-atata incat sa ajung sa fac din asta o profesie

95. apropo de profesii, consider ca cea de profesor nu e doar o meserie, e o vocatie! si cine nu simte cu adevarat ca locul lui e acolo, la catedra, e mare-mare pacat... si pentru el, dar mai ales pentru elevi...

96. imi place tare mult sa fiu profesoara, mi-a iesit bine pe unde am predat... iar faptul ca fosti elevi ori studenti isi amintesc cu drag de orele mele, e... inexplicabil...

97. la randul meu, imi amintesc cu drag de multi profesori, pe care ii port ii suflet. incep cu educatoarea, ce draga imi era... apoi invatatoarea mea scumpa (dupa dl. invatator, am avut si o dna invatatoare), in gimnaziu era dna de romana, dna de muzica, dna de chimie, profu de geografie, cel de desen... oameni care mi-au placut atat de mult, oameni atat de dragi, de care mi-e dor efectiv... apoi in liceu diriginta, profa de info, cea de biologie, profu de chimie... bineinteles ca si pe acestia m-am si enervat cand luam note mici ori ma simteam neindraptatita cu ceva, dar per total, amintirile sunt frumoase de tot...

98. hai sa pun aici si piesa mea de suflet, ca doar sunt la capitolul "about me" (in forma aceasta, November Rain ma termina)

99. uite ca am terminat... si mi-am pus 99 de bucati din mine pe tava ta

Ce m-as face eu fara uleiul de masline ?

raspund din prima : as fi..... eliberata! #:-S ooo da! acuma sa explic si de ce :D

am niste unghii fragile. cand spun fragile, ma refer la o fragilitate atat de exagerata, incat nici nu v-ati dori sa stiti.

ca orice domnisoara care se respecta, mi-as dori si eu o manichiura draguta. dar ti-ai gasit :( cand ma aventurez totusi, dragutele de ele nu se rup chiar una-doua (sunt si ele simpatice, vor sa ma lase sa ma bucur putin de imaginea glamour... si cand m-am obisnuit cu ea, byebye!), insa pas cu pas... fara macar sa le agat cu ceva sau sa le bruschez in vreun fel... isi fac bagajele si tzushti!

am incercat varianta de tratament cu lacuri profesioniste cu vitamine... insa pace buna!

pana cand, mi s-a adus la cunostinta din mai multe surse - autorizate chiar - ca uleiul de masline este taaaare bun!

okok, sa vedem care-i miscarea. daca trebe, trebe! se incalzeste uleiul si se imbaiaza unghiutele, la temperatura maxima de rezistenta.... vreo 5 minute... zi de zi.. cel putin 2 saptamani.

am zis ca nu-i mare lucru... mai ales daca se merita. cu un film pornit, nici nu iti dai seama cand trece timpul de tratament.

am incercat de cateva ori! de fiecare data e acelasi scenariu, plus patanii bonus, ca sa fiu si premiata cu un drum :-s

pun uleiul in ibric, pe aragaz. astept.... ..... dar se pare ca totusi cam prea mult, ca apar semne de arsura pe vas... in fine, de unde sa stiu cat de repede se incalzeste putin ulei? plus ca miroase groaznic! imi intra in nari si-n suflet.... ma stramb de greata... am patit si varianta sa nu fie suficient de incalzit si totusi sa miroase la fel... in fine, pasul doi: il torn in doua boluri mici, de sticla, ideale pt pus manutza acolo. invariabil, nu nimeresc cantitati egale! offf... le asez frumos pe un prosop, pornesc filmul si ma pregatesc sa testez temperatura: da de unde! frigeee! asa ca astept, iarasi testez... pana cand ma simt eroina sa infig degetele. sentimentul ca fac bine ce fac, ca va avea efect, ca indur acuma si apoi ma voi bucura de reusita... toate astea dureaza mai putin de un minut!! dar pe bune acuma, chiar am urmarit ceasul. uleiul devine repede rece-rece... si imi omoara elanul. simt apoi ca stau inutil cu mainile blocate in boluri, cu privirile atintite la ceas si la filmul care se deruleaza numai ca sa imi faca in ciuda, ca nu il pot urmari ca-lumea. cica 5 minute... mnah, stau zece acolo, daca tot mi-am instalat shandramaua, dar uleiul e groaznic de rece si neprietenos. apoi, intr-un gest de maxima ingeniozitate, iau mainile de acolo si masez unghiile pentru vindecare... apoi mainile, pentru hidratare... si inchei episodul. bolurile acelea nu le spal imediat, sa nu stric totul prin detergentul de vase....

asta e varianta cand lucrurile merg cat-de-cat.

* am patit sa imi intre un siret de la gluga in bol, sa se imbibe bine de tot si apoi sa imi murdareasca si haina si o suvita de par!
* apoi sa ard uleiul intr-atat, incat... dar nu mai explic, bine ca a trecut
* odata a crapat bolul de sticla, frumos, printr-un clinchet cristalin.... norocul a fost ca era in bucatarie, pe masa... pana am sters, uleiul din celalalt bol s-a racit, a trebui reincalzit...
* fata de masa patata n-a fost eveniment chiar asa de grav, periculos era sa intre ulei pe taste si sa se prelinga pe acolo...
* la un moment dat era sa vomit de la miros
* in timp ce mainile imi erau blocate in ulei, suna odata telefonul. era bunica. o strig pe suri sa vina sa-i raspunda, ca eu stau cu mainile in ulei. bunica intreaba din prima ce mai fac eu? suri ii zice... bunica biata nu pricepe, se creeaza o situatie confuza...

am incercat sa fiu ascultatoare si sa repet operatiunea asta... dar e aiurea! mi-e urat uleiul asta si toata tarasenia ce o implica....

apropo de rezultate... se vede ceva acolo... poate daca as face zilnic, ar fi vizibila transformarea... pana una alta, am unghiile retezate scurt, sa creasca sanatos (in ideea ca ar fi asemeni parului tuns la copii, pt a se indesa)

plus ca mai exista un tratament pt ten, pe care uneori ma incumet eroic sa il aplic: masca din ulei de masline (de data asta rece), amestecat cu miere de albine si picaturi de lamaie. este si aici chinuitor, sa stau cu fata ca o placinta, pt binele sau.... cateva ore chiar, daca nu ma vede careva in timpul asta. episodul spalarii este unul "nashpa", ca sa zicem asa....


pt incheiere, un slogan :

>>viata fara uleiul de masline este ca si uleiul de masline fara masline<<

Multi... multi km...

Presupunem un drum lung, lung.... de multi multi km.... care trebuie parcurs. Si exista variantele:

a) masina (sa zicem cu 100km/h)

b) tren (sa zicem cu 50 km/h)

c) avion (sa zicem ca se ajunge... imediat)

d) caleasca (incet.... oricum ai lua-o)

si........

e) pedestru (iara incet... incetuc)

Mnah.... ce varianta alegi?

Daca vrei sa ajungi repede-repede -> avionul (insa nici nu iti dai seama bine si esti la destinatie, nu apuci sa realizezi ca intr-adevar vei ajunge la destinatie si... esti aterizat repede acolo)

Daca vrei sa ajungi, in timp util -> masina (mai vezi si peisaje pe drum... poate ti-e si rau, daca esti genul caruia i se face rau pe masina... cine stie)

Daca vrei sa ... ajungi... apoi iei -> trenul (e bun daca ai si o legitimatie pt reducere... si acolo in general poti povesti ft bine cu ceilalti calatori, ori cv jocuri de carti... insa nu prea se admira si peisajele, decat daca efectiv sare ceva in ochi)

Daca vrei sa - savurezi - drumul ... apoi -> caleasca (aia romantica-romantica) e o varianta.... si preferabil ca romantismul sa fie in 2, totusi ;;)

Apoi a mai ramas -> plimbarica pe jos.... cu care ajungi odata si odata... (poti face pauze oricand, mai poti schimba ruta, mai poti alerga.....)

In fine... cum e mai bine? acuma facand alegoria... destinatia fiind dorinta ta ........

- daca o obtii prea imediat... isi pierde din farmec, din emotia asteptarii ...

- daca o obtii in timp util... ok... numai sa nu suferi pe parcurs, incercand sa grabesti lucrurile

- daca tot mergi si numa-numa nu ajungi.... iarasi nu e bine... ca obosesti pe drum... iar daca totusi ajungi la destinatie... apoi acolo iti ia mult timp sa gafai

Paharul cu bucurii

Expresia - cliseu : "Priveste partea plina a paharului"... e adevarata... ce-i drept, dar mult prea uzata....

Acum am auzit una noua (poate doar pt mine e noua....)... "Priveste paharul din perspectiva cerului".... indiferent de nivelul de lichid existent... privit de sus.... de foarte sus... pare plin... Apoi daca abordam asa problema, inclusiv stropii de la final sunt suficienti pt a forma o imagine de plenitudine.....

Ma gandesc la altceva.... se intampla de foarte multe ori sa se rastoarne un pahar, o canitza de cafea.... cu oricat de putin lichid existent... si se face un adevarat dezastru in jur... pateaza, miroase puternic, murdareste (daca sunt caiete sau carti...e si mai aiurea... pe tema de casa - lol)...

si de la cat de putin continut.... stropii ajung peste tot.... (am patit-o cu un pahar intreg de must ajuns pe covor si a fost najpa de tot)... (sau sange...bleah!!... m-am taiat ft putin la un deget dar m-a speriat si am inceput sa scutur mana incat am murdarit toata bucataria.... )... daca laptele da in foc, apoi ai ce curata aragazul.....

Gandind asa.... apoi fiecare bucurie micutza, din canutza de la cafea, vazuta din avion, pare la fel de mare ca si un castron de la supa... deci.... de sus, totul e nisip... de acolo, nu mai conteaza fiecare microgram, fiecare micrometru........

Bumerang

ft interesant fenomen... nu ma am cu fizica ;)) sa imi explic "de ce"... insa traiectoria descrisa imi pare fascinanta....

facand niste analogii... imi dau seama ca vorbele... faptele... se intorc asupra ta asemeni unui bumerang... mai ales cele negative .....

daca superi pe cineva, daca jignesti, daca minti.... daca ... daca... si cat de imensa e lista pacatelor... mai deveme sau mai tarziu (in functie de cv unghiuri si dimensiuni ale propriului bumerang).... vine clipa de intoarcere la punctul To (respectiv "tu"... daca ti-a trebuit sa-l arunci in aer)...................

ce grea e asteptarea..... pana revine (daca astepti un rezultat bun)....

ce chinuitoare e asteptarea.... in cazul unui viitor (posibil) dezastru...............

ce usoara e asteptarea.... daca nici nu ai bagat de seama ca ai aruncat un bumerang ;) ... iar apoi ce socanta e reintalnirea :-o cand te loveste pe neasteptate